SPECTACOLUL MINŢII – HERMANN HESSE, JOCUL CU MĂRGELE DE STICLĂ

Postat de in Carte, Evenimente

Invitaţie la cea de-a 34-a întâlnire a Atelierului de lectură “În căutarea cititorilor celebri” din Timişoara

„Scena din camera cu pian, intrarea bătrânului aşteptat de băiat se repeta mereu, la nesfârşit, maestrul şi băiatul se tot succedau reciproc, ca traşi de cablul unui mecanism, în aşa fel încât nu se mai putea şti cine vine si cine pleacă, cine conduce şi cine urmează, bătrânul sau tânărul. Când părea ca tânărul este cel ce arată cinstire şi ascultare bătrânului, autorităţii şi demnităţii; când părea ca bătrânul este cel pe care figura, ce-l preceda cu puţin, a tinereţii, a începutului, a voioşiei îl obliga să devină urmaşul ce slujeşte sau adoră. Şi în timp ce Knecht privea acest carusel oniric, şi absurd, şi plin de înţelesuri, el însuşi se simţea identic în vis când cu bătrânul, când cu băiatul, era când cel ce venea, când veneratul, când conducătorul, când cel aflat sub ascultare, iar în cursul acestei schimbări labile veni o clipă când fu amândoi, în acelaşi timp maestrul şi micul discipol, ba mai mult, chiar se afla mai presus decât amândoi, era organizatorul, născocitorul, conducătorul şi spectatorul caruselului, al întrecerii acesteia dintre bătrâneţe si tinereţe, care se desfăşura în cerc, fără victoria unuia sau a altuia, şi pe care, cu sentimente schimbătoare, acum o încetinea, acum o pornea în cea mai mare iuţeală.”  (Hermann Hesse, Jocul cu mărgele de sticlă)

Tinereţea şi bătrâneţea se confruntă şi conlucrează în relaţia puternică şi, totodată, atât de delicată dintre discipol şi magistru. Jocul cu mărgele de sticlă este o magistrală punere în scenă a acestui carusel magic al cunoaşterii ca oglindire a elevului în dascălul său, dar şi invers, prin metamorfoza învăţăcelului într-un învăţător, pentru maestrul său, dar şi pentru viitorii săi ucenici. Figura carismatică a lui Josef Knecht suprapune ambele roluri, până la identificare: elev studios al şcolilor de elită din Castalia, o „provincie pedagogică” proiectată de Hermann Hesse într-un îndepărtat secol XXV, el absoarbe cu nesaţ învăţăturile pe care îndrumătorii lui spirituali i le împărtăşesc cu generozitate. Seninul magister musicae, detaşatul Frate mai Mare de pe plantaţia de bambus din inima Castaliei, lucidul pater Jakobus, care îi deschide ochii asupra perspectivei istorice, chiar cinicul Plinio Designori, prin care înţelege că dincolo de ocrotitoarea enclavă castaliană există o lume mult mai complexă şi mai fascinantă, sunt tot atâtea chipuri ale maestrului pentru Josef Knecht. La rândul lor, aceştia devin, discret sau făţiş, discipolii acestui charmeur, luând naştere o prietenie care înseamnă în primul rând întrajutorare, schimb de cunoştinţe, formare reciprocă. Josef Knecht este magister ludi, conducătorul sclipitorului joc cu mărgele de sticlă, rafinatul blazon al Castaliei, o sinteză preţioasă, de un înalt grad de abstractizare, a ştiinţelor şi artelor, care riscă să devină un ceremonial steril şi inutil dacă se închide în propriile scheme repetitive. Acest fascinant spectacol al minţii se umanizează doar prin suflul vital al sensibilităţii, al emoţiei ce se degajă în caruselul maeştrilor şi discipolilor doar când magister ludi revine la sensul originar, de „învăţător”. Mai mult, în destinul lui Josef Knecht şi în celelalte trei biografii de grad secund, în care acesta se proiectează în alte trei personaje din timpuri şi culturi diferite, prinse în acelaşi carusel al curiozităţii şi înţelepciunii, Jocul cu mărgele de sticlă aruncă o subtilă lumină metatextuală asupra mecanismelor prin care, prin ingenioase încetiniri sau accelerări textuale, un abil magister ludi, „organizatorul, născocitorul, conducătorul şi spectatorul caruselului”, regizează cu măiestrie desfăşurarea laborioasă a jocului ficţional.

Aceasta ar fi şi provocarea pe care o propunem pentru a treia întâlnire din acest an a Atelierului de lectură „În căutarea cititorilor celebri” din Timişoara, de miercuri, 12 martie 2014, de la ora 18, cu tema SPECTACOLUL MINŢII – HERMANN HESSE, JOCUL CU MĂRGELE DE STICLĂ: descifrarea mecanismelor ficţionale prin care se construieşte o lume utopică, precum şi problematizarea implicaţiilor unei rupturi între cultură şi lume, având drept punct de plecare fascinantul roman al lui Hermann Hesse, în traducerea lui Ion Roman, reeditat în 2013,  la Editura RAO, căreia îi mulţumim pentru colaborare.

Discuţiile noastre se vor focaliza pe câteva întrebări provocatoare:

  • Care este sensul jocului cu mărgele de sticlă?
  • Ce rol au „operele postume ale lui Josef Knecht” în structura romanului?
  • Cum interpretaţi finalul biografiei lui Josef Knecht, este neaşteptat sau previzibil?

În continuare, vă invităm să citiţi eseul unei cititoare pasionate de la atelierul nostru de lectură, CLAUDIA MOROŞANU (clasa a XI-a, Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara):

 

« Hermann Hesse a fost un scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1946 chiar pentru lucrarea „Jocul cu mărgele de sticlă”. Este faimos și pentru romanele sale Lupul de stepă șiSiddhartha.    

În jocul cu mărgelele de sticlă se află un limbaj secret, perfecționat, bazat pe cel al mai multor discipline științifice și ramuri ale artei, mai ales matematica și muzica. Acest joc cumulează tot ce conține și valorifică cultura noastră și se joacă abil cu ele, pornind de la tot ce a produs omul de la știință la opere de artă, studii ale savanților şi până la valorile spirituale.

Apărut în Germania și Anglia, inițial ca un simplu mijloc de amuzament pentru cercuri restrânse de muzicologi și muzicieni, jocul a pornit de la un hazliu exercițiu de memorare a datelor si de combinații de informaţii eterogene, răspândit printre studenți și muzicieni, până a devenit ceva foarte serios.

Inventatorul jocului a fost Bastian Perrot din Calw, oraş din Wurttemberg (locul de naştere al lui Hermann Hesse), un teoretician al muzicii, inteligent si sociabil.  Lusor Basiliensis a fost cel care a descoperit principiile unui nou limbaj, de semne și formule, și astfel s-au pus bazele întregului progres viitor ce ar mai fi putut apărea în istoria prețiosului joc. Jocul se afla sub protecția Ordinului și a autorităților educative. Acesta a fost cât pe ce să fie supus unui proces intentat de către Papa Pius al XV-lea. Jocul a dobândit mai întâi în Franța și Anglia o formă de organizare publică, dar celelalte țări nu s-au lăsat mai prejos.

Despre viața lui Joseph Knecht, unul dintre cei care au exercitat funcţia de magister ludi, nu se știu foarte multe lucruri, dar biograful său confirmă că avea geniu și că „funcționa” pe principiul „acceptării cu drag a sorții”.

Primul act al chemării, primul apel făcut de către spirit lui Knecht, din partea muzicii, s-a petrecut în copilărie. O primă chemare se petrece cu prilejul întâlnirii dintre băiețelul Joseph  cu magister musicae, pe care îl asemăna ba cu unul dintre cei doisprezece apostoli, ba cu un rege sau un vrăjitor sau chiar, uneori, cu unul dintre marii artiști legendari din epocile clasice. Întâlnirea a fost una foarte reușită, deoarece tânărul a ajuns pe lista elevilor care urmau să fie acceptați în școlile de elită. Joseph Knecht a urmat școala la Eschholz, iar apoi, după vizita sa la magister ludi, din ținutul Monteport, a aflat că a fost repartizat pe mai departe la Waldzell. Școala de la Waldzell era cea mai artistică, fiind sediul jocului cu mărgelele de sticlă.  Acolo l-a cunoscut pe Plinio Designori, un oaspete în Provincie, care i-a dat multe de gândit. Vorbele sale l-au pus pe Josef în dificultate, acesta găsind mereu un sâmbure de adevăr până și în cele mai mari injurii aduse de către acesta Ordinului. Discuțiile dintre cei doi, la care participau mereu mulți elevi, precum și Directorul, uneori, reprezentau cele două principii, două lumi, cea exterioară și cea din Castalia. La fel cum Plinio își obținea informațiile de la părinți, prieteni sau din contactul său cu lumea din afară, așa și Josef le obținea din meditații, lectură, exerciții sau discuțiile cu maestrul muzicii.

Odată cu încheierea perioadei de la Waldzell, Josef a devenit liber, continuându-și studiile despre jocul cu mărgelele de sticlă. El a trecut și pe la un erudit excentric, Fratele mai mare, în dumbrava bambușilor pe care a creat-o în inima Castaliei, unde a fost cât se poate de silitor, iar mai apoi a fost chemat în ordin. Desfășurarea ceremoniei s-a petrecut simultan cu demisia lui magister musicae.

Astfel, Josef Knecht urcă rapid treptele formării sale, ajunge elev de elită, jucător cu mărgele de sticlă, repetitor și apoi chiar magister ludi Josephus III, pentru ca, în cele din urmă, să depăşească limitele Castaliei, şi să se deschidă spre realitatea lumii din afară, unde avea să-şi găsească şi sfârşitul.

În acest roman ne sunt dezvăluite trăirile și frământările personajului principal și întrebările pe care acesta și le adresează pe tot parcursul vieții. El dorește mereu să se autodepășească și nimic nu pare să îl mulțumească pe deplin. Confruntarea dintre materie și spirit pare să rămână suspendată, fără o soluţie definitivă.

În opinia mea, aceasta este o carte care cu siguranță merită și trebuie citită deoarece e captivantă, atât prin lumea imaginată și descrisă în amănunt, cât și prin forţa narativă a lui Hermann Hesse.»

 

Aşadar, vă aşteptăm la întâlnirea din martie 2014 a Atelierului de lectură „În căutarea cititorilor celebri” din Timişoara, cu tema SPECTACOLUL MINŢII – HERMANN HESSE, JOCUL CU MĂRGELE DE STICLĂ, Editura RAO, 2014, care va avea loc miercuri, 12 martie 2014, ora 18, la Librăria Cărtureşti Mercy din Timişoara!