În aşteptarea primei întâlniri din această toamnă a atelierului de lectură “În căutarea cititorilor celebri” din Timişoara, cu tema SINGURĂTATE DE LUX – FRANCIS SCOTT FITZGERALD, MARELE GATSBY, care va avea loc miercuri, 12 octombrie 2011, de la ora 18, la Libraria Cartureşti Mercy din Timişoara, vă invităm să citiţi încă o prezentare a proiectului nostru, scrisă de ALEXANDRU BODOG:

<<Ce este (ce vrea să fie), până la urmă, un cenaclu? Cine sunt şi ce vor, în definitiv, cei care îl frecventează, uneori cu o ciudată asiduitate? Sunt aceste întâlniri clasificabile?

Sunt întrebări pe care, poate, şi le-au pus destui dintre cei care au luat parte la aceste întâlniri, care, trebuie spus de la început, nu au nevoie, în mod necesar, de un cadru special, de o atmosferă specială ori de un „timp” anume, mulţumindu-se cu câţiva oameni dispuşi să discute, să dezbată şi să asculte acele lucruri care le stârnesc interesul, conştientizând faptul că orice observaţie, orice argument poate deschide noi orizonturi. În fond, un cenaclu nu are nevoie decât de nişte subiecte de discuţie, participanţii şi auditoriul urmând capriciile selecţiei naturale.

Pentru fluxul discursiv, neavând pretenţia livrării unor concluzii prea complicate, vor fi eludate formule prea alambicate ori abstractizante, intrate deja în aşa-zisa limbă de lemn. Ne vom limita să propunem, răspunzând la întrebările de mai sus, o nouă perspectivă, conturată în marginea unui limbaj ludico-metaforic.

Cenaclul. Sectă elitistă? Redută a cunoaşterii? Instituţie culturală? Da. Însă, dincolo de aceste sintagme, el este (şi rămâne?) nici mai mult nici mai puţin decât un veritabil naufragiu robinsonian; spre deosebire, totuşi, de povestea eroului lui Defoe, membrii unui cenaclu pornesc în larg, încă de la început, cu conştiinţa eşuării în cuvinte, metamorfozată într-un naufragiu „de plăcere”, preferabil pe o insuliţă retrasă şi liniştită, unde se vor putea înfrupta din scriitorii şi operele care le-au căzut în plasă pe parcursul călătoriei.

Astfel, ieşiţi din timp, se pot delecta cu „peştii” cei mari: de la Goethe la Shakespeare şi de la presocratici la postmodernişti. Orice discuţie este o nouă aventură, orice dezbatere deschide noi piste, intervenţiile şi completările sunt tot atâtea trasee pline de mister. Tot vorbind, uneori, cei care iubesc literatura (şi nu numai) se angajează să descopere noi şi noi relicve, aşa cum fiecare text, citit dar mai ales re-citit îţi dezvăluie alte laturi, imprevizibile, total nebănuite la prima lectură, despre care nimeni nu putea crede că există, aşa cum arheologii, săpând fără prea mari speranţe, au dezgropat adevărate minuni ale lumilor trecute. La o întâlnire de cenaclu ajungi uneori cu propriul tău labirint interpretativ al unei cãrţi, pentru a pleca apoi cu un altul, sau chiar cu mai multe. De aceea o clasificare nu şi-ar avea, oricum, rostul, căci atâta vreme cât ai plecat chiar cu o singură idee de la o discuţie de acest fel se poate spune că nu ai participat la ea în zadar. Altfel spus, un cenaclu este valoros atâta timp cât decodează chiar şi un singur centimetru dintr-o operă, sporind, în virtutea unei paradoxale invers proporţionalităţi, gradul de inefabil al restului de ramificaţii ale respectivei opere, ştiut fiind faptul că o operă cu adevărat mare nu este niciodată descoperită cu totul, ea prezentând un număr incalculabil de dileme, fiind un subtil si neîntrerupt joc al semnelor ce poartă amprenta permanenţei creatoare.

Un cenaclu cu totul special este cel de la librăria Cãrtureşti, atelierul de lectură denumit, sugestiv, „Cititori celebri”. Propunând lunar aventuri în lumile unor creatori ca Umberto Eco, Fiodor Mihailovici Dostoievski, Anton Pavlovici Cehov, Franz Kafka, Samuel Beckett, Jorge Luis Borges, Michael Ondaatje sau Jerome David Salinger, întâlnirile se disting prin fineţea observaţiilor, acurateţea argumentelor lansate, frumuseţea discuţiilor şi fluiditatea discursurilor participanţilor. Dezbaterile sunt conduse, cu excepţional tact şi pricepere, de domnişoara Irina Dincă, care ne introduce de fiecare dată în universul operei, şi domnul Ilie Gyurcsik, cel care aduce mereu completări şi observaţii elevate şi percutante, captivând auditoriul şi deschizând variate posibilităţi de interpretare şi receptare a unor mesaje, de cele mai multe ori, subliminale.

Nu se pot aduce destule cuvinte de laudă pentru activitatea acestui atelier de lectură. Dincolo de toate, însă, important este că el există şi aşteaptã în continuare cât mai mulţi participanţi, din rândul celor care iubesc literatura sau al celor care sunt pe cale să descopere voluptatea şi extraordinara fertilitate a unor lecturi bine ţintite, dorind să pornească în călătorii incitante, alături de autorii lor preferaţi.>>

Iată încă două eseuri despre întâlnirile atelierului de lectură „În căutarea cititorilor celebri” din Timişoara!

Primul eseu este scris de IONELA PRAŢA:

<<Prima dată am auzit vorbindu-se despre aceste întâlniri la o oră de Limba şi literatura română, în toamna din 2010, când doamna dirigintă – doamna profesoară Elena Jebelean – ne-a spus să meargă cine vrea, pentru că va fi foarte interesant, nedându-ne foarte multe detalii. Curioasă fiind, dar mai ales pasionată de literatură, mi-am spus să mă duc.

Ajunsă cu câteva colege la Cărtureşti, librăria unde au loc aceste “întâlniri-dezbateri”, ca să le spun aşa, am luat loc la o măsuţă, ne-am uitat la fotografiile expuse şi am aşteptat startul întâlnirii propriu-zise. Între timp a sosit şi doamna dirigintă – doamna profesoară Elena Jebelean, care a început să discute cu un bărbat, despre care aveam să aflu apoi că este un cunoscut profesor universitar – domnul Ilie Gyurcsik. Persoanele prezente erau de diverse vârste: atât elevi, profesori (din domeniu sau nu), cât şi alţi adulţi care iubesc lectura. A ajuns şi Irina, coordonatoarea acestor întâniri. Ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze, ceea ce mi-a părut un început încurajator.

S-a fãcut linişte, cu toţii priveam spre ea, iar întâlnirea a început. A ţinut în jur de două ore, însă am fost captivată într-o aşa măsură încât am avut apoi impresia că au trecut doar 10 minute. În acea lună cartea despre care s-a vorbit a fost Numele trandafirului de Umberto Eco. Irina a iniţiat discuţiile printr-o scurtă biografie a scriitorului şi o prezentare a celor mai importante scrieri ale lui. Nu citisem acel roman şi mă simţeam cam stânjenită, însă am putut înţelege despre ce este vorba din discuţiile celorlalţi, ale căror puncte de vedere referitoare la anumite aspecte din carte erau originale şi interesante. Bineînţeles că după o perioadă, când mi-am făcut timp, am citit romanul şi mi-a plăcut foarte mult.

O altă întâlnire la care am participat a avut loc peste câteva luni, când discuţiile au avut loc pe marginea câtorva povestiri din volumul Aleph de Jorge Luis Borges. Discuţiile s-au desfăşurat la fel, eu fiind în continuare captivată. De data aceasta persoanele care luau parte la ele difereau parţial, însă mi-a plăcut mai mult (motivul era că de data aceasta îmi “făcusem temele”: înainte să vin am citit povestirile propuse de Irina). Diferenţa a constat în faptul că am înţeles mult mai clar totul, cu alte cuvinte eram pusă în temă, ba chiar am avut un mic sentiment de satisfacţie când mi-am dat şi eu cu părerea asupra unor simboluri folosite de autor în  povestirea Aleph.

Ah, să nu omit faptul că întâlnirile au avut loc într-un ambient foarte plăcut şi liniştitor. În plus, ceaiul acela delicios cu care am fost serviţi pe parcurs mă făcea parcă să “savurez” discuţiile referitoare la lectură, cărţi, literatură. În cele circa două ore petrecute alături de acele persoane care au lectura în sânge, erau momente în care simţeam că mă desprind cu totul de realitate, aflându-mă în Universul perfect pentru mine: cel al cărţilor.

În concluzie, vreau să le mulţumesc cu această ocazie celor care au înfiinţat acest proiect şi tuturor care iau parte la el, căci este o evadare din rutină, şi, în opinia mea, foarte binevenit în România. CITITUL TREBUIE ÎNCURAJAT!>>

Iar cel de-al doilea eseu o are drept autoare pe ALEXANDRA ŞPAIMOC:

<<Întâlnirile cititorilor celebri organizate de Irina Dincă mi se par foarte interesante. Nu pot să spun că am fost foarte des la ele, dar de câte ori am fost, m-au impresionat foarte mult. Îmi place faptul că, de fiecare dată, subiectele şi cărţile sunt alese cu atenţie, sunt prezentate foarte bine şi sunt descrise pe înţelesul tuturor.

Irina mi-a lăsat o impresie foarte bună, mi-a plăcut foarte mult că ştie să comunice cu oamenii şi încearcă de fiecare dată să-i implice pe toţi participanţii la discuţii.

Un lucru bun la aceste întâlniri este faptul că subiectele sunt nelimitate, important este să fie cărţi bune, iar participanţii pot fi de orice vârstã. În discuţiile despre diversele cărţi, oamenii se implicã în totalitate şi încearcă să înţeleagă cât mai bine despre ce este vorba în ele. Acest lucru nu ar trebui să aibă limită de vârstă.

Aceste întâlniri organizate la librăria Cărtureşti sunt un lucru bun pentru liceenii de la secţia de filologie din oraş deoarece, în acest mod, ei pot să-şi dezvolte cunoştinţele în domeniul de studiu ales. Acest lucru nu înseamnă că ceilalţi elevi nu pot participa şi am observat că nici aceştia nu lipsesc de la aceste întâlniri.

Un lucru care mi-a plăcut foarte mult a fost servirea ceaiului care ne aduce aminte de „five o’clock tea” al englezilor. Acest ceai, care la librăria Cărtureşti este foarte bun, este bine venit în timp ce asculţi cu mare atenţie nişte lucruri extrem de interesante.

Toate acestea sunt coordonate cu mare atenţie de Irina Dincă şi alţi colaboratori, precum domnul profesor Ilie Gyurcsik, care îi fac pe cei prezenţi la aceste întâlniri să se simtă nişte CITITORI CELEBRI.>>

În aşteptarea noului sezon al atelierului de lectură „În căutarea cititorilor celebri” din Timişoara, vă propunem câteva prezentări ale proiectului nostru, filtrate prin sensibilitatea unor cititori deja celebri. Va deschide seria prezentărilor cea care publica în urmă cu un an primul eseu, SNEJANA UNG:

<<“Ştiu că-i o nebunie. Dar e singurul lucru care m-ar tenta. Ştiu că-i o nebunie.”(De veghe în lanul de secară, J. D. Salinger). Iată încă un argument verosimil pentru a dovedi că Holden Cauldfield , personajul principal al romanului, este un adolescent tipic, reprezintă imaginea adolescentului universal. De ce? Ei bine, pentru că aceste cuvinte s-au cuibărit şi în mintea mea şi mă gândesc că s-au transmis şi în mintea altora înainte de a păşi pentru prima dată în ceainaria librăriei Cărtureşti Mercy la Atelierul de lectura “În căutarea cititorilor celebri”.

Cititori celebri – pare o alăturare paradoxală. Cei mai mulţi dintre oameni ar defini o persoană celebră ca fiind o persoană al cărei nume este cunoscut de marea parte a populaţiei, din domeniul muzicii, filmului, televiziunii, mai rar din domeniul literaturii. Şi asta pentru că mass-media pune în lumină doar aceste domenii. Pe de altă parte, cititor înseamnă pentru un om de rând o persoană retrasă, săracă (din punct de vedere material), hrănindu-se cu lectură. Ceea ce aceşti oameni nu cunosc este faptul că omul trebuie să fie împlinit şi pe plan spiritual, iar această împlinire nu se realizează decât prin lectură.

Anul 2010 a adus acest proiect în Timişoara. Motivul? Numărul din ce în ce mai mic al cititorilor. Dar orice activitate nu poate fi susţinută fără un coordonator. Timişoara şi-a găsit uşor coordonatorul, în persoana Irinei Dincă. Interesul Irinei pentru lectură şi bucuria de a împărtăşi cu ceilalţi tainele literaturii au bucurat numeroşi liceeni, care au răspuns afirmativ invitaţiei la acest atelier de lectură.

Ieşirea din timp nu mă caracterizează, însă acum găsesc necesar să mă întorc în aprilie 2010, iar apoi cu 2000 de ani în urmă. În aprilie a fost prima mea întâlnire cu cititorii celebri. S-a discutat despre romanul Dumnezeu s-a născut în exil de Vintilă Horia. Romanul prezintă jurnalul apocrif al lui Publius Ovidius Naso. Lirica abundentă, finalul deschis, personajele feminine sunt doar câteva aspecte care mi-au plăcut la acest roman. Mai târziu de abia am înţeles rolul finalului deschis: neştiind sfârşitul, m-am reîntors la atelier. L-am tot căutat, dar am renunţat atunci când mi-au căzut în mână scrierile lui Mircea Cărtărescu, John Fowles, Umberto Eco, F.M. Dostoievski, A.P. Cehov, Samuel Beckett, Franz Kafka, J.L. Borges, Michael Ondaatje, J.D. Salinger. Tot în aprilie 2010 am întâlnit-o pe Laura Ardeleanu. Pasiunea pentru limba latină am dobândit-o de la ea.

Cititorii celebri sunt oameni de toate vârstele. Cititul şi celebritatea nu au limite de vârstă. În fond, toţi cititorii celebri sunt nişte oameni deosebiţi. Printre aceşti cititori se numără şi domnul profesor Ilie Gyurcsik, o persoană a cărei prezenţă ne bucură nespus de mult şi nu un personaj (cum de la dumnealui am învâţat să deosebim persoana de personaj). Un om al literelor, un om al culturii, domnul profesor ne-a dezvăluit numeroase taine ale literaturii. Ascultam toţi fiecare dezvăluire în timp ce ceaiul din ceşti se răcea. Să nu credeţi că am terminat. Lista continuă, căci nu am voie să le uit pe doamnele profesoare Doina Roşca, Elena Jebelean şi Mihaela Dumitraşcu. Şi cum aş putea uita? Cititorii celebri niciodată nu sunt uitaţi.

Cuvântul “bibliografie” te îngrozeşte uneori. Profesorii îţi trântesc liste cu zeci de cărţi care trebuie citite, nu-ţi convine, faci mofturi, dar n-ai de ales dacă vrei să ai doar note mari. Auzim numeroase plângeri în rândul liceenilor: “Cărţile astea nu-mi plac.”, “Nu vreau să citesc ceea ce trebuie, ci ceea ce vreau!”. Dar s-a gândit cineva că se poate să citeşti cărţi pe care TREBUIE să le citeşti şi pe care şi VREI să le citeşti? Cărţile propuse la întâlnirile cititorilor celebri sunt selecţionate cu multă atenţie de coordonatoarea întâlnirilor noastre, Irina Dincă. Deja m-am obişnuit. Deschid cartea cu siguranţa că este o carte nemaipomenită şi aşa şi este. Şi cine poate nega că Numele trandafirului, Pacientul englez sau Aleph sunt nişte cărţi foarte interesante? Nimeni. Nimic nu e mai interesant ca diversitatea scrierilor.Sunt fascinată că descoper nu doar literatura română, ci şi literatura universală: scriitori ruşi, englezi, argentinieni, italieni, americani. Fiecare e diferit, fiecare reprezintă o anumită cultură, fiecare te învaţă câte ceva. Totuşi, există şi asemănări datorate subconştientului colectiv, aşa cum am învăţat la una din minunatele ore de română (cum le numesc eu).

În management publicitatea are un rol semnificativ în continuitatea afacerii. Rezistenţa firmelor se datorează şi spiritului inovator. Din septembrie 2010 cititorii au devenit şi scriitori, căci prezentarea cărţii este însoţită mereu şi de un eseu scris de unul dintre cititori. Unii ar eticheta această inovaţie ca fiind o reclamă care să atragă câţi mai mulţi cititori, dar ideea nu e aceasta. E vorba pur şi simplu de pasiunea pentru lectură, pentru scriere. Ce să facem dacă suntem creativi?!

Cu toate aceastea, inovaţia nu s-a dovedit a fi un labirint al semnelor ca în romanul Numele trandafirului. Mai degrabă o putem asemăna cu importanţa şi bogăţia bibliotecii mănăstirii Stift Melk, întodeauna plină de surprize. Despre Numele trandafirului s-a scris mai întâi. Mi s-a propus să scriu, eu am acceptat cu plăcere. Hârtia şi cerneala erau insuficiente pentru a scrie tot ce cred despre carte. Atunci când scrii vezi doar foaia, dar când vorbeşti vezi oameni care te ascultă atenţi, iar asta e mai greu, şi mai ales când sunt oameni cunoscuţi. Mi-a fost teamă să vorbesc, mi-a fost teamă să nu dezamăgesc pe nimeni şi tocmai de aceea privirea mea se îndrepta spre doamna profesoară de română Elena Jebelean, pe care chiar nu vreau să o dezamăgesc.

Nu suntem navigatori, nu suntem Fernando Magellan, însă ne permitem să străbatem lumea. Italia şi Umberto Eco au rămas în urmă, Rusia şi-a deschis tainele pentru noi, mai exact literatura rusă. Ioana Ţilea ne-a scris despre Cehov, subliniind tocmai ceea ce era important, apoi am discutat despre comicul şi tragicul din operele acestuia. Au sosit şi momentele în care am discutat despre omul din subterană al lui Dostoievski. Apoi, ne-am reîntors în Vest, cunoscându-l prin intermediul Andradei Paul pe Samuel Beckett şi operele lui: Aşteptându-l pe Godot, Eleutheria, Sfârşitul jocului. O observaţie a acesteia l-a impresionat pe domnul profesor Gyurcsik, astfel că am aflat lucruri noi si despre clovni şi teatru. Şi de ce nu, când totul ţine de artă. În lume nimic nu se pierde, ci totul se transformă, Gregor Samsa (personajul principal din Metamorfoza de Franz Kafka) nu a dispărut, ci s-a transformat într-o gânganie. Mai multe informaţii am aflat citind cartea sau citind eseul Andreei Dincă. Pasiunea pentru literatură la unii se naşte devreme. Alexandru Bodog e printre cei mai tineri cititori, şi totuşi, Borges nu a reuşit să-l încurce deloc, nici măcar acel punct Aleph.

Acum, de ceva timp, ne-am mutat pe alt continent, în speranţa că vom descoperi ce înseamnă visul american la Fitzgerald, Marele Gatsby, dar până atunci l-am văzut din CNTower-ul din Toronto pe străzile aglomerate pe Michael Ondaatje. Romanul acestuia, Pacientul englez, pur şi simplu m-a fascinat. Am scris eseul, am vorbit, dar nu au lipsit emoţiile (ca de obicei, ele nu lipsesc niciunde).

O lună mai târziu am încercat ceva diferit – saci plini cu bureţi. Am participat la Festivalul “Street Delivery”, o acţiune aş putea spune pentru tineret. În plus, tema Atelierului de lectură era tot despre adolescenţă, discutându-se despre romanul De veghe în lanul de secară de Salinger. De fapt, totul gravita în jurul tinereţii, căci tocmai un adolescent ne-a povestit despre roman – Alex Bodog.

Atelierul de lectură “În căutarea cititorilor celebri” e o activitate pentru toţi iubitorii de literatură, e dovada că timişorenii (în special tinerii) citesc. Ce câştigi dacă participi la întâlniri? Te îmbogăţeşti cultural, descoperi lucruri şi oameni noi, îţi foloseşti timpul util, scapi de monotonie, citeşti, asculţi, vorbeşti etc. Lumea din ziua de azi vede începutul glorios, energic, iar apoi energia se pierde… Aici e altfel (noi nu avem de-a face cu politica sau alte domenii care implică acest lucru). Dimpotrivă, devenim mai buni şi cum ar spune Laura Ardeleanu: “Repetitio est mater studiorum”. Ce pierdeţi dacă nu veniţi? Lectură de înaltă clasă, ceai, muzică…

Nu vreau să scriu despre trecut, căci îmi aduc aminte de lecţiile pe care trebuie să le învăţ la istorie şi atunci fac un salt înspre viitor. Lumea va avea mereu nevoie de lectură, iar atunci când vrei să citeşti, trebuie să existe cineva care să îţi întindă o carte. Întodeauna bucuroasă, Irina Dincă va reuşi să te integreze în lumea cărţilor, îţi va scoate la lumină cărţi nemaipomenite.

Timpul schimbă oameni, locuri. Doar oamenii şi locurile valoroase rezistă în timp. Peste ani, pe canapelele din ceainăria Cărtureşti vor sta cititorii celebri savurând ceaiul, discutând şi mulţumind librăriei pentru ospitalitate. Atelierul de lectură “În căutarea cititorilor celebri” va rezista în timp pentru că întodeauna vor exista oamenii, cărţile şi dragostea pentru cultură. “Oamenii pierduţi” (cum îi numeşte Cehov pe scriitori în Reguli pentru scriitorii începători) se vor refugia în acest colţişor, unde vor găsi ceea ce au căutat. Atelierul de lectură, pentru a încheia având în vedere operele despre care s-a discutat, este asemenea Aleph-ului, e un lucru uimitor, inexplicabil, care te îndeamnă să-l cunoşti până în adâncuri, e ceva exhaustiv: “În acea clipă necuprinsă am văzut milioane de lucruri plăcute sau înspăimântătoare; nici unul nu m-a uimit mai tare decât faptul că toate ocupau acelaşi punct, fără a se suprapune şi fără a fi transparente. Ceea ce mi-au văzut ochii a fost simultan, pe când ceea ce o să transcriu e succesiv, fiindcă numai aşa îngăduie limbajul.” (Jorge Luis Borges, Aleph)>>

Echipa proiectului ICON ia o pauză de 2 zile şi vă urează un Crăciun fără Scrooge dar plin de povestea lui.

Dacă îl credem pe Dickens, Ebenezer Scrooge primeşte de Crăciun marea şansă de a-şi câştiga viaţa înapoi. Sunt sigur că nu sunt prea mulţi printre noi care să nu aibă ce să facă cu o astfel de şansă.

Ne vedem online după desfaceri de cadouri şi sărbătoriri multiple, pe 26 Decembrie, cu noile afişe ICON şi debutul concursului.